”Aqui, onde a terra se acaba e o mar começa” Luis de Camoes

Până în secolul al XIV-lea, Cabo da Roca era considerat capătul lumii. Până la descoperirea Americii de către Cristofor Columb, se credea că dincolo de ocean nu mai e nimic. Cabo da Roca era ultimul punct, ultima fâșie de pământ înainte ca Atlanticul să se piardă în depărtare. Ocean cât vezi cu ochii, până la linia orizontului care devine diformă și lasă împresia contopirii cu cerul. Nemărginire.

Capătul lumii devine capătul Europei Continentale, Cabo da Roca fiind cel mai vestic punct al acesteia. Acolo unde se termină uscatul și începe marea. Acolo unde valurile Atlanticului se sparg în stânci, acolo la o altitudine de 140 de metri, acolo unde oceanul și vântul creează o simfonie de nedescris.

Cel mai frumos moment pentru a vizita Cabo da Roca este fără îndoială apusul, pentru că e un spectacol de culori fascinant, pentru că nu mai contează nici frigul și nici vântul atunci când soarele se pregătește să se retragă din scenă și lasă în urmă mii de nuante de portocaliu, roșu și violet.

Apus la capătul lumii

Ultima bucată de pământ pe care stai și în fața ta, se întinde cât întreg cuprinsul, oceanul, până la infinit, până se pierde în zare, până dă impresia că se scurge dincolo de linia orizontului. Sentimentul acesta de nemărginire e atât de profund, completat de ideea că ești ”la capăt”, că până acolo ai putut merge, că dincolo ți-e interzis să te arunci în valuri. Nu e liniște acolo pentru că se aud valurile cum lovesc cu putere stâncile și vântul cum șuieră nemilos, dar e liniște în interiorul tău. Ți-e sufletul împăcat pentru câteva clipe și te cuprinde o pace și o relaxare pe care nu ți le-ai fi imaginat acolo. Și brusc începi să te gândești la câteva probleme existențiale pe care le-ai ignorat mult timp.

Ești doar tu cu tine și nu îți mai pasă de oamenii din jur. Ești la capătul puterilor și ai certitudinea că dincolo se află ceva deși pe moment nu vezi, deși e un abis în fața ta, un ocean ce pare că nu se mai termină. Dar în sinea ta știi că la capătul celălalt e America. Știi că nu e doar ocean nesfârșit și că în tot acel necuprins mai sunt și insule. Nu ne vezi, dar știi că există. Și ideea că mai e ceva acolo unde tu nu mai poți să mai vezi nimic îți conferă o liniște și o încredere pe care nu ți le pot reda în cuvinte.

E acolo un loc de unde îți poți lua o diplomă că ai fost la capătul Europei. Era închis când am trecut noi și oricum nu ar fi putut fi ceva mai presus decât faptul că am fost acolo și am trăit momentul. A fost o regăsire de sine care m-a zdruncinat mai tare decât vântul.


CITEȘTE ȘI:

  1. Cum am văzut Portugalia în 7 zile

  2. Cele mai frumoase 10 plaje din Algarve

  3. Ce poți vizita în Lisabona

  4. Am fost la restaurantul lui Ronaldo din Lisabona | CR7 Corner

  5. Cel mai fain hotel din Lisabona | Garden Prince Suites

  6. Răsărit la Belem și Apus la Cabo da Roca | Portugalia

  7. Cel mai vestic punct al Europei Continentale | Cabo da Roca, Portugalia

  8. Cum poți petrece o seară în Porto. Freamăt și poduri | Portugalia

S-ar putea să-ți placă și:

5 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *