AlexandraCine mărunțește pietrele atât de fin încât se transformă în nisip? Cum oare își coboară norii umbrele pe munții Iordaniei? Pe ce muzică dansează frunzele de palmier? Auzi liniștea? Se așterne peste întreg cuprinsul. Doar câte-o mașină din când în când o mai tulbură. Soarele apare de după nori. E iarnă. În țara mea e iarnă, dar aici unde m-au purtat pașii, stau întinsă pe plajă și las razele soarelui să îmi mângâie trupul dezgolit. E mult prea liniște, dar e o liniște care îmi place. Îmi aud gândurile mai tare decât de obicei. Locul acesta e o binecuvântare pentru că are o energie aparte care îmi vindecă sufletul. Mă hrănesc cu imaginea munților care se scaldă în băi de umbre și cu imaginea mării pe care se revarsă soarele. Nu sunt valuri mari care să se spargă la țărm, doar mareea mai face ca apa să tremure ușor când întâlnește pietrele. Îmi lipsește nisipul fin, dar aparent mă pot lipsi de el. Nu-mi amintesc ce zi a săptămânii este și nici cât mai am de stat aici. Înghesui veșnicia într-o clipă și zâmbesc la gândul că mai am la dispoziție câteva sute de mii de veșnicii.
Știu doar că e ianuarie și sunt la plajă. E soare, apa e caldă și e liniște.
Așa mi-am început vacanța în Eilat și, dacă stau să mă gândesc mai bine, era duminică. O dimineață târzie la plajă. Și-n acea zi nu mi-am dorit nimic altceva decât să stau tolănită la soare. Fără să explorez nimic, fără să merg prea mult, fără să mă epuizez. Doar să reflectez asupra momentului în sine, să admir marea și munții și umbrele ce se revarsă peste munți. Să trăiesc aici și acum.
Eram intinsă pe pietre, între Dekel și Mosh Beach. La Dekel servisem micul dejun cu câteva ore în urmă, admirând apa clipocind în soare și peștișorii ce se avântau aproape de noi. Am hrănit păsărelele cu frimituri și cu semințe de pe pâinea proaspăt prăjită. La Mosh era prea aglomerat ca să-mi ascult gândurile, cu toate că plecasem de acasă setată pe pernuțele de la Mosh unde voiam să mă întind cu un mojito și o agendă. Am scos agenda, dar nu am scris nimic. Cartea stătea neatinsă lângă mine. Am pornit o melodie, apoi am intrat în apă. Încă nu-mi venea să cred de cât soare am parte, în condiția în care cu o zi în urmă nu știam ce haine să mai pun pe mine de atâta frig. Liniște de Ianuarie și soare. Și-un alt continent drag mie. Și zile-ntregi în care pot să pierd noțiunea timpului.
Cu o seară în urmă aterizasem, pentru a doua oară în ultimul an, în Israel. Deși întuneric, se simțea căldura ușor sufocantă, dar plăcută. Am mers cu autobuzul de la aeroport până în centrul orașului și, de acolo, am mers pe jos până la cazare. Până să nimerim camera noastră, am intrat de 3 ori peste alți oameni în casă. Și culmea, unii ne-au și ajutat să ne căutăm camera. Altă casă era goală. Și-n renovare. Și totuși semăna foarte mult cu ce rezervasem, am recunoscut inclusiv priveliștea de pe terasă. Numai că noi trebuia să ajungem peste drum. Nu știu de ce era ușa descuiată și nici dacă dormea cineva acolo, dar bine că mi-am dat seama la timp că sunt în casa greșită.
Cea mai frumoasă surpriză am primit-o dimineața: un extraordinar view din cameră. Trebuie să recunosc că am ales cazarea respectivă special pentru peretele din sticlă prin care puteam să vedem marea și munții Iordaniei. De pe terasă, același view. Și palmierii care se reflectau în geam.
Două dintre principalele atracții ale Eilatului sunt Underwater Observatory Park (care era închis când am fost noi și nici n-am regretat prea mult că nu am trecut pe acolo întrucât fusesem deja la Oceanografic în Valencia și era cam asemănător) și Camel Ride (am făcut o plimbare cu cămila în deșertul Iordaniei și pentru mine a fost suficient, iar pe acele dealuri sau munți m-aș fi aventurat doar pe jos), dar am ales plaja și-o lungă plimbare pe faleză.
Am început ziua la Coral Beach. Aici se plătește intrare și e destinată iubitorilor de scuba diving așa că dacă nu vă aventurați în adâncuri să explorați viața marină și să vă bucurați de rezervația naturală de corali, nu o să vă lase să intrați doar ca să leneviți la plajă. Noi ne-am retras pe plaja de lângă și ne-am bucurat de soare. După ce o să prind gustul scufundărilor nu o să mă mai lăfăi eu pe toate plajele și abia o să mai fiu scoasă din apă. Mai povestim noi atunci.
Dacă vreți să vedeți delfini și aveți și răbdare să apară, puteți aștepta pe ponton la Dolphin Reef Beach.
Și pentru că nu reușesc niciodată să stau locului prea mult timp, am luat plajele și străzile la pas. Să știți că majoritatea plajelor nu sunt cu nisip fin, ci cu pietre așa că ar trebui să aveți încălțăminte adecvată.
În centru, plajele sunt de 2 feluri: cele cu gazon și beton în care se sparg valurile precum HaSela HaAdom Beach și cele cu nisip șezlonguri și umbreluțe cochete ca Moriya Beach. Cocktail-uri și înghețată, terase, good vibe și palmieri. O mulțime de palmieri.
Dacă tot am ajuns pe tărâmul hummus-ului, nu m-a interesat să mănânc altceva. Am descoperit la Mana Mana o shaorma grozavă la farfurie, cu hummus, salată, diverse sosuri, printre care și sos de șofran, care este cel mai scump condiment din lume. Ah și-o pită demențială și personal atât de drăguț.
Și în sfârșit ajungem la locul meu preferat din Eilat și cea mai cozy terasă unde am fost vreodată în viața mea: Mosh Beach. Leagăne, pernuțe colorate, băncuțe, covoare, umbreluțe, ghirlande de flori, felinare, toate într-o atmosferă romantică, boemă. Dacă o să mă întorc vreodată în Eilat tot pe aici o să mă găsiți.
Am trecut de primul pod și la Qween of Shiba Eilat (cel mai fancy și grandios și minunat hotel din Eilat) m-am despărțit de fete. M-am îndepărtat de agitația din centru, de restaurante și magazine, de ambarcațiunile din port și am ajuns până la granița cu Iordania, singură, fără semnal, fără internet și cu baterie 5%. Faleza curată, luxuriantă și plină de palmieri. Și un nisip din ce în ce mai fin. Oamenii liniștiți, se plimbau agale. Câțiva opriți pe bănci, citeau.
Ce mi-a atras atenția în mod special este plaja pentru femei separată de cea pentru bărbați, special pentru localnici, spre granița cu Iordania. În rest, sunt plaje comune, pentru turiști. Palmieri peste tot, hoteluri de lux și peisaje splendide. Până ce am trecut de al doilea pod, iar plajele erau din ce în ce mai pustii. Doi-trei copaci rătăciți la umbra cărora era vreo rulotă oprită. Câțiva bărbați pescuiau. Aproape de graniță era un șantier imens, semn că orașul e în plină expansiune.
M-am întors la Royal Beach și m-am oprit pe plajă să admir apusul. Un spectacol de culori a acaparat cerul, iar răcoarea s-a instalat ușor.
M-am întors la Maui Beach pentru vibe-ul pe care mi l-a transmis, pentru design-ul impecabil, pentru timpul ce a stat în loc pentru mine și m-a lăsat să mă bucur de acel loc o eternitate. M-am întors și ziua următoare acolo ca să stau în leagăn și să citesc. Și să beau cappuccino fără număr. Cerul plumburiu n-a mai lăsat soarele să se dea în spectacol, iar spre seară picăturile de ploaie m-au gonit la aeroport.
Eilat este un oraș-port din Israel, cu ieșire la Marea Roșie și cu case înălțate pe dealuri. Se învecinează cu Iordania, spre munții căreia oferă o priveliște excelentă atât de pe plajă, cât și din înălțimi și cu Egipt. Înaintând spre Egipt, dintr-un animit punct, se observă în zare, pe malul celălalt Arabia Saudită. Cu siguranță este destinația ideală pentru o evadare la plajă în plină iarnă, dar și pentru iubitorii de scuba diving în orice anotimp.
S-AR PUTEA SĂ TE INTERESEZE ȘI:
[…] Eilat – orașul însorit de la Marea Roșie ideal de vizitat în orice perioadă a anului […]