În ultima seară m-a rugat Alex să mai rămân câteva zile. Trebuie să recunosc că m-am interesat când mai am zbor și cât ar fi biletul. Mi-am făcut calculele și ar fi fost perfect să mai rămân 2 zile, însă aveam atât de multă treabă în Craiova încât am ales să plec. Să nu mai punem la socoteală că de la gară m-am dus direct la un examen.

În dimineața plecării, m-am trezit la 5. Aveam avion la 09:20, poarta se închidea la 08:50, am zis că mai am timp să dorm o oră. Pe la 6 și ceva am început să îmi fac bagajul, m-am pregătit rapid și am plecat spre stația de autobuz. Am ajuns la 07:41 și am văzut că următorul autobuz este la 08:10. Hmm…am zis că e la fix. În 9 minute se închideau porțile și eu eram în drum spre aeroport. Văd un indicator, încă 4 km.

Mi-am reconfigurat planul imediat. Urma să ajung în aeroport pentru wi-fi, să sun acasă și să spun că mai stau 2 zile, apoi să filmez un vlog cum am pierdut avionul, să scriu rapid un articol și să mă întorc în Paphos să aștept să se trezească Alex. Oricât de super ar fi fost, mă distrugea ideea că o să îmi dau toate planurile peste cap și nu o să mai am când să recuperez toată treaba. Apoi am început să vizualizez cum sar din autobuz imediat ce se deschid ușile, alerg prin aeroport, trec de control și strig să oprească avionul pentru mine. Exact ca în filme.

Am văzut pe geam aeroportul, m-am ridicat și m-am dus spre ușă. Imediat ce s-a deschis, am alergat ca la coridă când se deschid porțile pentru tauri, am ajuns la punctul de control și am văzut încă 10 persoane înaintea mea. Mai avem 5 minute până se închideau porțile așa că l-am rugat pe un domn de la securitate să mă lase să trec în față. M-au pus să mă descalț. Uh deja mă imaginam alergând desculță prin aeroport. Nu știu cum de s-a nimerit tocmai la mine control random, mi-au deschis și bagajul. Eu explicam să pierd zborul, doamna aceea tot repeta ”Sorry, madame! Sorry, madame!”. După control, mi-am luat rapid lucrurile și am alergat spre poarta de îmbarcare. 08:49 și 50 de persoane la rând. Spre aceeași destinație: București Otopeni. Am făcut-o și pe asta. Am fost la limită. Am răsuflat ușurată. Mă întorceam acasă cu o poveste nouă.

Am urcat în avion, mi-am ocupat locul de la fereastră și m-am gândit că am nevoie de ceva care să îmi amintească de această întâmplare, oricum memorabilă.

-Mai aveți avioane?

-Da.

-Super. Vreau să cumpăr unul că și așa era să îl pierd pe acesta.

Și așa m-am ales cu propriul meu Boeing 737-800, primul din colecția ce va urma.

Boeing 737-800

Trebuie să recunosc că mă grăbeam spre aeroport mai mult ca să filmez avionul cum decolează fără mine, dar întâmplarea a făcut să ajung la timp pentru îmbarcare.


CITEȘTE ȘI:

  1. Cum m-am descurcat singură în Cipru 8 zile

  2. Impresii din prima mea călătorie singură | Jurnal de vacanță

  3. Ce poți vizita în Larnaca | La pas prin Cipru

  4. Ce poți vizita în Ayia Napa | La pas prin Cipru

  5. Ce poți face o zi în Limassol | La pas prin Cipru

  6. Cape Greko sau locul unde s-a născut albastrul | Blue Lagoon Cyprus

  7. Cea mai frumoasă plajă din Cipru

  8. Acasă într-un avion

  9. Jurnal de bord. Ce poți face 6 ore într-un avion?

  10. Cum a fost primul meu zbor cu TAROM

S-ar putea să-ți placă și:

24 de comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *